demnitate
Etimologie: (după lat. dignitas, fr. dignité)
1. calitatea de a fi demn; prestigiu.
indemnitate
Etimologie: (fr. indemnité, lat. indemnitas)
1. ceea ce se alocă cuiva pentru a-l indemniza (despăgubi); indemnizație.
2. sumă de bani acordată cuiva ca despăgubire pentru un prejudiciu suferit.
3. sumă de bani acordată unui angajat pentru a compensa anumite cheltuieli.
4. remunerație pentru o muncă, o funcție temporară sau onorifică.
abjecţie
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
antecesor, -oare
Etimologie: (it. antecessore, lat. antecesor)
1. persoană care precede pe cineva într-o funcție sau demnitate; predecesor.
2. persoană care a existat înainte; strămoș.
arhontat
Etimologie: (fr. archontat)
2. timpul cât funcţionează un arhonte.
augurat
Etimologie: (lat. auguratus, fr. augurat)
1. demnitatea, funcţia de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
avanie
Etimologie: (fr. avanie)
1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.
2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.
burlesc, -ă
Etimologie: (fr. burlesque, it. burlesco)
1. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar.
2. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului şi limbajul lui grosolan, din amestecul situaţiilor serioase cu cele absurde.
3. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic.