Dictionar

demoralizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démoralisant)

1. care demoralizează; demoralizator.
 

demoralizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démoralisateur)

1. care demoralizează; care tinde sau urmărește să-i determine pe oameni să-și piardă încrederea, curajul; demoralizant.
2. (var.) (înv.) demoralizatoriu.
3. (antonime) moralizant, moralizator.
 

descurajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. décourageant)

1. care descurajează; demoralizant, deprimant.
 

moralizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. moralisant)

1. care face reflecții morale, care moralizează; moralizator.
2. care ridică sau urmărește să ridice simțul moral, sentimentele; moralizator.
3. (antonime) demoralizant, demoralizator.