Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démoralisateur)
1. care demoralizează; care tinde sau urmărește să-i determine pe oameni să-și piardă încrederea, curajul; demoralizant.
2. (var.) (înv.) demoralizatoriu.
3. (antonime) moralizant, moralizator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démoralisant)
1. care demoralizează; demoralizator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démoralisateur)
1. care demoralizează; care tinde sau urmărește să-i determine pe oameni să-și piardă încrederea, curajul; demoralizant.
2. (var.) (înv.) demoralizatoriu.
3. (antonime) moralizant, moralizator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. moralisant)
1. care face reflecții morale, care moralizează; moralizator.
2. care ridică sau urmărește să ridice simțul moral, sentimentele; moralizator.
3. (antonime) demoralizant, demoralizator.