Dictionar

depășit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (v. depăși)

1. I. întrecut (de altceva sau altcineva).
2. care a trecut peste o anumită linie.
3. (fig.) a cărui competență sau putere este insuficientă.
4. (fig.) perimat.
5. II. acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită; depășire.
6. (fig.) întrecere a puterilor sau a competenței cuiva; depășire.
 

biogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepție, depășită, după care toate viețuitoarele s-au născut din altele preexistente.
 

caduc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, șubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.
2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3. (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic.
4. (despre legate, donații) care nu mai are putere legală.
5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.
 

fetus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. fetus, foetus; fr. fœtus)

1. (biologie) produs de concepție a unui mamifer, care a depășit stadiul de embrion, dar nu s-a născut încă; făt, foetus.
 

imbatabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imbattable)

1. care nu poate fi bătut, învins, depășit; invincibil.
2. (antonim) vincibil.
 

inactual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inactuel)

1. care nu este actual; depășit, învechit.
 

insubmersibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insubmersibilité)

1. însușirea a ceea ce este insubmersibil.
2. capacitate a unei nave de a-și păstra proprietățile de plutire în anumite condiții grele.
3. caracteristică a unei construcții de a nu fi depășită de ape peste nivelurile la care este dimensionată.