Rezultate secundare (Depărtat.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. îndepărta)
1. care este situat la (mare) distanță; depărtat.
4. concediat.
6. deviat de la ceva prestabilit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1. opus, îndepărtat faţă de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphélie)
1. punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unui corp ceresc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antiquité, lat. antiquitas)
1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apogée, gr. apogaion)
1. punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui satelit natural sau artificial.
2. punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei situaţii etc.; culme.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. archaïque, gr. arkhaikos)
1. I. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată.
2. (despre cuvinte, expresii) învechit; ieşit din uz.
3. din prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic.
4. II. cea mai veche eră geologică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. broderie)
1. artă a decorării unei ţesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziţia ornamentală însăşi.
2. (p. ext.) ornamentaţie fină.
3. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton.