Dictionar

 
 

depozita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. depositare)

1. tr. a pune (ceva) în depozit.
2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat.
3. refl. a se sedimenta.
 

depozitar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépositaire)

1. cel care primește ceva în depozit (2).
 

depoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déposition, lat. depositio)

1. (jur.) declarație făcută în calitate de martor; mărturie.
 
 

adipocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adipocyte)

1. (biol.) celulă prezentă în țesutul adipos, specializată în depozitarea grăsimilor; celulă adipoasă.
 

aerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aération)

1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație.
2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz.
 
 

antrepozit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. entrepôt)

1. loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau materiale.