Rezultate secundare (Depravat,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (deprava)
1. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. dépravation, lat. depravatio)
1. acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; depravare.
2. atitudine și comportament lipsit de simț moral, mai ales în zona vieții sexuale.
3. (înv.) alterare gravă a unui organ (sau altă substanță) care și-a pierdut puterea sau forma inițială.
5. (antonime) ameliorare, castitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. corruptus)
1. stricat, depravat, pervertit.
2. (despre cuvinte, fraze) deformat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépraver, lat. depravare)
1. refl. a deveni depravat; a se corupe.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. dépravation, lat. depravatio)
1. acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; depravare.
2. atitudine și comportament lipsit de simț moral, mai ales în zona vieții sexuale.
3. (înv.) alterare gravă a unui organ (sau altă substanță) care și-a pierdut puterea sau forma inițială.
5. (antonime) ameliorare, castitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pervers, lat. perversus)
1. (om) anormal din punct de vedere sexual; corupt, depravat.
2. (om) perfid; înclinat spre fapte rele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vicieux, it. vitioso)
1. defectuos.
2. (log.) cerc ~ = eroare de logică în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăşi demonstrată.
4. (jur.; despre acte, dispoziţii etc.) cu vicii de formă sau de fond.