Dictionar

Rezultate secundare (Depravat,):

Depravat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (deprava)

1. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt.


Depravațiune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. dépravation, lat. depravatio)

1. acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; depravare.

2. atitudine și comportament lipsit de simț moral, mai ales în zona vieții sexuale.

3. (înv.) alterare gravă a unui organ (sau altă substanță) care și-a pierdut puterea sau forma inițială.

4. (var.) depravație.

5. (antonime) ameliorare, castitate.


Corupt, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. corruptus)

1. stricat, depravat, pervertit.

2. (despre cuvinte, fraze) deformat.


Deprava

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépraver, lat. depravare)

1. refl. a deveni depravat; a se corupe.


Depravațiune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. dépravation, lat. depravatio)

1. acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; depravare.

2. atitudine și comportament lipsit de simț moral, mai ales în zona vieții sexuale.

3. (înv.) alterare gravă a unui organ (sau altă substanță) care și-a pierdut puterea sau forma inițială.

4. (var.) depravație.

5. (antonime) ameliorare, castitate.


Pervers, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pervers, lat. perversus)

1. (om) anormal din punct de vedere sexual; corupt, depravat.

2. (om) perfid; înclinat spre fapte rele.


Vicios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vicieux, it. vitioso)

1. defectuos.

2. (log.) cerc ~ = eroare de logică în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie fie ea însăşi demonstrată.

3. (fig.) depravat, corupt.

4. (jur.; despre acte, dispoziţii etc.) cu vicii de formă sau de fond.