Dictionar

Deprimant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déprimant)

1. care deprimă; descurajant, demo-ralizant, dezolant.


Depresiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dépressif)

1. adj. care provoacă depresiune (4); deprimant.

2. care provoacă scăderea tensiunii arteriale.

3. adj., s. m. f. (cel) înclinat spre tristeţe, spre descurajare.


Descurajant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. décourageant)

1. care descurajează; demoralizant, deprimant.


Dezolant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désolant)

1. care dezolează; jalnic; deprimant.


Pesimism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pessimisme)

1. predispoziţie de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă.

2. concepţie filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, suferinţa, absurdul.


Stupoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stupeur, lat. stupor)

1. stupefacţie.

2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuţire şi la imobilitate completă; stupor.