deprindere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deprinde)

1. faptul de a (se) deprinde.
2. pricepere căpătată prin repetarea aceleiași activități; obișnuință.
3. ușurință căpătată în timp într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate.
4. (rar) practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

caligrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calligraphie, gr. kalligraphia)

1. arta, deprinderea de a scrie frumos.
2. scriere frumoasă.
3. fel de a scrie (al cuiva).

cheilofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chéilophagie)

1. (med.) acțiune patologică care consistă în mușcarea constantă a buzelor.
2. tic sau deprindere involuntară de mușcare a buzelor.

consuetudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consuetudo)

1. obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină.

convenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convention, lat. conventio)

1. înțelegere, acord, pact între state, instituții etc.
2. contact.
3. denumire dată unor tratate internaționale.
4. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei.
5. (pl.) deprindere stabilită prin tradiție.
6. adunare legislativă a Franței între 1792 și 1794.
7. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la președinție, stabilirii platformei-program etc.

disciplină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discipline, lat. disciplina)

1. totalitatea regulilor de conduită și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități; supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc.
2. spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă.
3. ramură a unei științe; domeniu, specialitate: (p. ext.) știință.