deformație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déformation, lat. deformatio)

1. deformare.
2. ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni.
3. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material.
4. ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice.

exercițiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exercice, lat. exercitium)

1. activitate fizică sau intelectuală, repetată sistematic, spre a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc.
2. mică piesă vocală sau instrumentală în scopul dezvoltării deprinderilor tehnice.
3. metodă de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau însușirea modului de a lupta.
4. temă dată elevilor spre a-i familiariza cu unele cunoștințe predate.
5. exercitare, îndeplinire.
6. ~ bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar.
7. în ~l funcțiunii = în timpul sau în cadrul serviciului legal.

fabulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. fabula)

1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.
2. scurtă narațiune la care participă animale personificate.
3. subiectul, textura unei scrieri literare.
4. povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire.

formativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. formatif)

1. I. care servește pentru formarea cuiva; care formează aptitudini, deprinderi prin educație.
2. (lingv.) care este folosit pentru a forma un cuvânt.
3. II. (lingv.) element constitutiv esențial al unui sunet, al unui fonem, al unui cuvânt etc.; formant.
4. acțiunea de a (se) forma; format, formare.

îmburghezi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. imborghesire)

1. a deveni burghez; a căpăta deprinderi burgheze.

metaeducație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (meta- + educaţie)

1. pregătire educativă necesară omului contemporan în vederea însușirii deprinderilor de a utiliza atât cantitatea de informație tehnico-științifică și culturală, cât și sistemele de comunicare și de documentare existente.