Dictionar

Rezultate secundare (Dereglat,):

Dereglat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (deregla)

1. care nu se află în starea sa normală de funcționare, de sănătate etc.

2. (prin ext.) care depășește măsura; imoderat.

3. (antonim) reglat.


Atopomenoree

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (atop/ic/ + menoree)

1. (med.) ciclu menstrual dereglat şi nespecific.


Gastrolatrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (gastrolatru + -ie, cf. fr. gastrolâtrie)

1. (fam.) preocupare excesivă și dereglată pentru mâncare.


Indereglabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indéréglable)

1. care nu se dereglează sau care nu poate fi dereglat; foarte fiabil.

2. (antonim) dereglabil.


Supraocluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. supraocclusion)

1. ocluzie dentară dereglată în sens vertical.


Uteromanie

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. utéromanie)

1. excitație sexuală excesivă la femei, din cauze fizice sau psihologice, care determină un comportament dereglat; nimfomanie.