Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. incantatus)
1. lovit de descântec, care suferă efectele vrăjilor; vrăjit, magic.
Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (cf. rus. lamota „boală”)
1. durere abdominală la copiii mici, cu eliminare de sânge.
2. diaree infantilă.
3. descântec folosit pentru a vindeca diareea.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (stră- + săritoare)
1. (în descântece) încuietoare, lacăt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cârtiță + -ios)
1. (în descântece) (despre cârtiță) care sapă, care face galerii.
Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (dez- + înconjura)
1. (într-un descântec) a scoate din mijloc.
2. a ocoli în sens invers (direcției inițiale).
Parte de vorbire: s.f. (Moldova)
Origine: (nesigură, cf. stea)
1. termen nedefinit mai îndeaproape, folosit în descântece și în ghicitori ca determinant al cuvântului „stea”; (mitol.) stea vorbitoare.