Dictionar

descinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. descendere, fr. descendre)

1. a-și avea originea, a se trage din. 2. a coborî.
2. a se opri pentru un anumit timp undeva.
3. (despre organele forței publice) a se deplasa la fața locului pentru a face o investigație.
 

condescinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. condescendre, lat. condescendere)

1. a consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod superficial; a catadicsi.
 

ancestru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. ancêtre)

1. persoană care se află la originea unei familii, din care se descinde; strămoș, predecesor.
 

izozigotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. izozygotique)

1. (biol.; despre organisme) care descinde din aceiași părinți.