Rezultate principale (Desconsidera):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déconsidérer)
Rezultate secundare (Desconsidera):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (desconsidera)
1. care nu beneficiază de considerația celorlalți; disprețuit, discreditat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. déconsidération)
1. faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; desconsiderare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (desconsidera + -tor)
2. care consideră ceva nedemn de stimă, considerație, atenție.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. bagatellisieren)
1. a diminua importanţa unui lucru; a subaprecia, a minimaliza, a desconsidera.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déprécier)
1. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală.
2. (fig.) a desconsidera.
3. tr., refl. a(-şi) micşora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. déconsidération)
1. faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; desconsiderare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. disprezzo)
1. sentiment care face pe cineva să nu aibă stimă pentru altcineva sau să nu considere bun un lucru.
2. desconsiderare a unei persoane, a unui lucru.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (dispreţ)
1. a avea dispreţ pentru cineva sau ceva; a desconsidera.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. répudier)
1. a respinge, a nu mai recunoaşte pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega.
2. a denunţa în mod unilateral o obligaţie sau un contract internaţional.
3. (jur.) a renunţa la o moştenire, la un legat.