Dictionar

Rezultate principale (Desconsidera):

Desconsidera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déconsidérer)

1. a dispreţui (pe cineva).


Rezultate secundare (Desconsidera):

Desconsiderat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (desconsidera)

1. care nu beneficiază de considerația celorlalți; disprețuit, discreditat.

2. (antonim) considerat.


Desconsideraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. déconsidération)

1. faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; desconsiderare.

2. (var.) desconsiderațiune.

3. (antonim) considerație.


Desconsiderator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (desconsidera + -tor)

1. care desconsideră.

2. care consideră ceva nedemn de stimă, considerație, atenție.


Bagateliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. bagatellisieren)

1. a diminua importanţa unui lucru; a subaprecia, a minimaliza, a desconsidera.


Deprecia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déprécier)

1. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală.

2. (fig.) a desconsidera.

3. tr., refl. a(-şi) micşora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada.


Desconsideraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. déconsidération)

1. faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; desconsiderare.

2. (var.) desconsiderațiune.

3. (antonim) considerație.


Dispreţ

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. disprezzo)

1. sentiment care face pe cineva nu aibă stimă pentru altcineva sau nu considere bun un lucru.

2. desconsiderare a unei persoane, a unui lucru.


Dispreţui

Parte de vorbire: vb.
Origine: (dispreţ)

1. a avea dispreţ pentru cineva sau ceva; a desconsidera.


Repudia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. répudier)

1. a respinge, a nu mai recunoaşte pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega.

2. a denunţa în mod unilateral o obligaţie sau un contract internaţional.

3. (jur.) a renunţa la o moştenire, la un legat.