Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezmembra + -bil)
1. (despre un sistem tehnic) care poate fi desfăcut în părţile componente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. djellaba)
1. haină lungă şi largă, desfăcută pe părţi, cu glugă, purtată în Africa de Nord.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indissoluble, lat. indissolubilis)
1. (şi adv.) care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. trigame)
1. (şi s. m. f.) care se căsătoreşte a treia oară fără să fi desfăcut legal celelalte două căsătorii.
2. (despre plante) cu flori mascule, femele şi hermafrodite pe acelaşi individ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. sfâșia)
1. care este desfăcut în bucăți în mod dezordonat, brutal (prin smulgere, mușcare etc.).
2. care este transformat în fâșii (prin smulgere).
3. distrus prin întrebuințare; distrus prin îmbucătățire, tăiere etc.
4. (fig.) care este foarte trist; întristat, mâhnit.
Parte de vorbire: adj. (înv., reg.)
Origine: (dezbrăcina)
1. cu cingătoarea dezlegată; desfăcut la brăcinari; descins.