Rezultate secundare (Desfrânare,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dévergondage)
1. comportament licențios și libertin; desfrânare, dezmăţ.
2. (prin ext.) îndepărtare de la normele morale și/sau sociale; exces.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fornication, lat. fornicatio)
1. relații sexuale în general, practicarea plăcerilor sexuale; desfrânare, luxură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luxure, lat. luxuria)
1. viciu al celor care se dedau fără reţinere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orgie; lat., gr. orgia)
1. (antichitate) sărbătoare dedicată lui Dionysos la greci, sau Bacchus la romani; bacanală.
2. petrecere la care desfrânarea sexuală în grup se adaugă la excesul de mâncare și de băutură; desfrâu, dezmăț.
3. (fam.) consum excesiv de ceva; supraabundenţă, profuziune.
Parte de vorbire: s.f. sg.
Origine: (luxură)
1. viciu al celor ce se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, luxură.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (desfrâna + -ciune)
1. ducere a unui trai imoral; desfrânare, (neobișnuit) desfrânătețe.