Dictionar

destinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. destina)

1. acțiunea de a destina și rezultatul ei.
2. hotărâre dinainte a destinului, însușirilor unei ființe sau ale unui lucru de către divinitate; destinat.
3. întrebuințare consacrată sau hotărâtă dinainte a ceva sau a cuiva într-un anumit scop; destinat, destinație.
4. loc, țintă, obiectiv sau persoană către care se îndreaptă cineva sau ceva, unde urmează să ajungă cineva sau ceva; destinat, destinație.
 

predestinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (predestina)

1. acțiunea de a predestina; predestinație.
2. concepție teologică sau filozofică idealistă potrivit căreia destinul omului ar fi fixat de mai înainte de către o forță supranaturală.
 

jansenist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. janséniste)

1. I. referitor la jansenism, doctrina lui Jansenius (1585- 1638) despre har și predestinare.
2. care manifestă o virtute austeră, rigidă, puritană.
3. II. adept al jansenismului.
4. persoană care dă dovadă de o rigoare excesivă.
5. (antonime) epicurian, libertin.
 

molinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. molinisme)

1. doctrină formulată de iezuitul spaniol Luis Molina, care a încercat să pună de acord predestinarea cu liberul-arbitru.
 

predestinație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prédestination, lat. praedestinatio)

1. predestinare.
 

desemnare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. desemna)

1. faptul de a desemna; desemnat.
2. indicare a unei persoane după semne distinctive după care se poate recunoaște.
3. destinare a unei persoane pentru o anumită funcție; numire a cuiva într-o funcție.
 

destinat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. destina)

1. hotărâre dinainte a destinului, însușirilor unei ființe sau ale unui lucru de către divinitate; destinare.
2. întrebuințare consacrată sau hotărâtă dinainte a ceva sau a cuiva într-un anumit scop; destinare, destinație.
3. loc, țintă, obiectiv sau persoană către care se îndreaptă cineva sau ceva, unde urmează să ajungă cineva sau ceva; destinare, destinație.