Dictionar

Rezultate secundare (Destinatar):

Destinatar, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. destinataire)

1. persoană căreia îi este destinat un lucru.

2. persoană căreia i se adresează o scrisoare, o telegramă, un colet etc.; (înv.) adresant.

3. (anton.) destinator.


Adresant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (germ. Adressant)

1. persoană căreia îi este adresată o scrisoare sau un colet și al cărei nume se află indicat pe adresă; destinatar.


Adresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.

2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.

3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.

4. dexteritate, îndemânare.

5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.


Alocutor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. allocutore)

1. cel căruia i se adresează o comunicare; destinatar, interlocutor.

2. (anton.) locutor.


Carta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. kartieren)

1. a repartiza corespondenţa poştală pe destinatari.

2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare.

3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului.

4. a identifica pe teren şi a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol.

5. a identifica şi delimita rezervaţiile dintr-un arboret.


Decodificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (de1- + codificare)

1. transformare a semnalelor unui mesaj în vederea identificării şi interpretării acestuia de către destinatar; decodare.


Demultiplexa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démultiplexer)

1. (inform.) a separa informaţiile sau căile de transmitere pentru a le orienta spre mai mulţi destinatari.