Dictionar

Rezultate principale (Destindere,):

Destindere

Parte de vorbire: s.
Origine: (destinde)

1. faptul de a se destinde; relaxare.

2. (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniştire.

3. slăbire a încordării relaţiilor dintre state sau a relaţiilor internaţionale.

4. (fiz.) expansiune.


Rezultate secundare (Destindere,):

Amuzament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amusement)

1. distracţie, divertisment, destindere.


Crispare (1)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crispa)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.

2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.

3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.

4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.

5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.


Crispaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. crispation)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.

2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.

3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.

4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.

5. (var.) (înv.) crispațiune.

6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.


Detentă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détente)

1. expansiune bruscă a unui gaz prin mărirea volumului său.

2. (fig.) destindere, ameliorare, îmbunătăţire.

3. (sport) pas bătut, bătaie (înaintea unei sărituri); capacitatea pe care o au unii sportivi de a se desprinde cu uşurinţă de sol.


Expansiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansion, lat. expansio)

1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere, detentă.

2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări.

3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată.

4. orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente.

5. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate.


Recreaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récréation, lat. recreatio)

1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susţinut; destindere.

2. pauză între două ore de curs în şcoli, facultăţi etc.