destindere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (destinde)

1. faptul de a se destinde; relaxare.
2. (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniștire.
3. slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale.
4. (fiz.) expansiune.

amuzament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amusement)

1. distracție, divertisment, destindere.

crispare (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crispa)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.
2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.
3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.

crispație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. crispation)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.
2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.
3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (var.) (înv.) crispațiune.
6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.

detentă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détente)

1. expansiune bruscă a unui gaz prin mărirea volumului său.
2. (fig.) destindere, ameliorare, îmbunătățire.
3. (sport) pas bătut, bătaie (înaintea unei sărituri); capacitatea pe care o au unii sportivi de a se desprinde cu ușurință de sol.

expansiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expansion, lat. expansio)

1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere, detentă.
2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări.
3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată.
4. orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente.
5. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate.

recreație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récréation, lat. recreatio)

1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susținut; destindere.
2. pauză între două ore de curs în școli, facultăți etc.