Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. afrikaans)
1. limbă de origine olandeză, vorbită de afrikanderi.
2. limba germanică destul de apropiată de olandeză, vorbită în Africa de Sud, unde are statut de limbă oficială, și în Namibia (și, într-o măsură mai mică, Botswana, Zambia și Zimbabwe).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. allergique)
1. I. legat de alergie; cauzat de alergie, caracterizat prin alergie.
2. (med.) se spune despre o persoană al cărei sistem imunitar reacționează (destul de) puternic la prezența unui corp străin.
3. (fig., fam.) care manifestă o incompatibilitate sau un sentiment de antipatie pentru ceva sau cineva.
4. II. persoană care manifestă o alergie.
5. (antonime) analergic, antialergic, hipoalergenic.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. assai)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) destul de, suficient.
2. (muzică) se alătură ca augmentativ la cuvântul care indică mișcarea unei melodii.
3. (sintagmă) allegro ~ = mai repede decât allegro.
4. (sintagmă) adagio ~ = mai rar decât adagio.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (it. basta)
1. exclamație folosită pentru a comanda tăcerea sau pentru a forța pe cineva să oprească acțiunea pe care o efectuează; ajunge! destul!
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. copieux, lat. copiosus)
1. bogat, abundent; îndestulat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédissociation)
1. stare în care se găsesc moleculele unei substanţe după absorbţia unor radiaţii, în care energia de rotaţie e destul de mare pentru ca molecula să se poată disocia.