Dictionar

desuet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désuet, lat. desuetus)

1. căzut în desuetudine, care nu mai corespunde spiritului vremii; învechit, perimat; demodat.
 
 
 

brevilocvent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. breviloquente)

1. concis, în scris sau vorbit; scurt.
2. (var.) (desuet) brevilocent.
 

brevilocvență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. breviloquenza)

1. concizie în vorbire sau în scris; brahilogie.
2. (var.) (desuet) brevilocență.
 

butadă

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. boutade)

1. vorbă de spirit, neprevăzută și adesea aproape de neadevăr; ironie.
2. (desuet) versuri făcute din capriciu.
3. (desuet) dans figurat, mic balet improvizat.
 
 

cruciat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după it. crociato, lat. cruciatus, fr. croisé)

1. cavaler creștin (catolic) occidental care a participat la cruciadele din Evul Mediu (numit așa pentru avea o cruce cusută pe haine); (desuet) crijac.