Dictionar

Rezultate principale (Detașa,):

Detaşa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détacher)

1. tr., refl. a (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg); a (se) decupa (II).

2. a (se) transfera temporar.

3. refl. (sport) a ieşi în evidenţă; a se distanţa, a întrece categoric.

4. (fig.) a se desprinde, a se îndepărta de o situaţie, de o preocupare.


Rezultate secundare (Detașa,):

Detaşabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. détachable)

1. care se poate desprinde, detaşa.

2. care se poate separa, izola de ceva, de un alt element, de un întreg.


Detaşament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détachement)

1. grup de militari, de luptători înarmaţi căruia i se încredinţează o anumită misiune.

2. unitate; echipă, grup.

3. grupare temporară formată dintr-un număr variabil de nave.


Detaşare

Parte de vorbire: s.
Origine: (detaşa)

1. acţiunea de a (se) detaşa; timpul şi locul unde este detaşat cineva.


Detaşat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. détaché)

1. care nu mai este atașat; care este desprins, izolat de cineva sau de ceva; autonom.

2. (sport) care i-a devansat pe ceilalți concurenți; distanțat.

3. afectat temporar unei funcții, unei poziții.

4. (fig.) care arată indiferență; dezinteresat.

5. (adverbial) în mod evident, categoric, clar.


Antenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.

2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.

3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.

4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.

5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.


Asus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assus)

1. partea detaşabilă a formularelor dintr-un chitanţier etc.


Avangardă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)

1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.

2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.

3. de ~ = care merge, care conduce.

4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.


Banderie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderie)

1. ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă.

2. detaşament de infanterie.


Bloc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.

2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.

3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.

4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.

5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.

6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.

7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.

8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.

9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.

10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.

11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.

12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.

13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.

14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).

15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.

16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.

17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.


Cartelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cartella)

1. carneţel, fişă (de carton) cu bonuri detaşabile de masă pentru cantină, pentru produse raţionalizate etc.

2. fişă-tip folosită la păstrarea şi prelucrarea codificată a informaţiei la calculatorul electronic.

3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se ţese o stofă.