Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détention, lat. detentio)
1. reţinere a cuiva în stare de arest pentru cercetare.
2. pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă dată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cellule, lat. cellula)
1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu.
2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste şi muncitoreşti.
4. fiecare dintre cămăruţele unui fagure de albine.
5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detenţiunea izolată a celor închişi.
6. ansamblu format din fuzelajul, aripile şi ampenajele unui avion.
7. formaţie de zbor din două avioane de luptă.
8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (reţine)
2. stăpânire de sine, prudenţă, rezervă.
3. oprire a unei părţi din drepturile cuvenite cuiva.
4. detenţiune.