determinat de

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT determinavit
2. FR déterminé par
3. EN determinated by
4. DE bestimmt von; identifiziert von; festgelegt von
5. RU определил
6. HU meghatározta

determinat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déterminé)

1. adj. precizat.
2. cauzat de ceva.
3. (despre cuvinte) precizat printr-un raport de determinare (3).
4. s. n. element lingvistic determinat de un altul.

determinație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. détermination)

1. acțiunea de a determina, de a delimita cu precizie, de a caracteriza fără ambiguitate, clar; determinare.
2. (matematică) acțiunea de a determina necunoscutele unei probleme; caracterul unei probleme determinabile.
3. (biologie) ansamblu de factori genetici care caracterizează diferențierea dintre bărbat și femeie într-un organism.
4. (var.) (înv.) determinațiune.
5. (antonime) indeterminare, indeterminație, nedeterminare.

determinativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. déterminatif)

1. I. care determină, care este de natură să determine; determinant.
2. care are rol hotărâtor (într-o anumită situație, într-o clasificare et cetera); decisiv.
3. (gramatică) care determină, specifică sau restrânge sensul unui cuvânt; determinant.
4. II. (gramatică) cuvânt sau locuțiune care specifică sensul unui cuvânt; determinant.

determinator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. determinatore)

1. lucrare pentru identificarea organismelor vegetale sau animale din diferite categorii sistematice.

acetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétose)

1. boală la rumegătoare determinată de prezența în exces de corpi cetonici în organism.

aliniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.
2. porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive.

antropic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropique)

1. determinat de acțiunea omului; antropogen.

antropologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.
2. școală ~ă = a) școală întemeiată de Lombroso, care concepea infracțiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susține în mod eronat că viața socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.

apeiron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. apeiron)

1. (fil.; la Anaximandru) element primar și cauză materială a lucrurilor, materie indeterminată și infinită (aerul, apa, focul și pământul).

artrodinie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arthrodynie)

1. (med.) durere articulară vagă și nedeterminată; artralgie.