Dictionar

deveni

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. devenir)

1. a se transforma, a se preface (în).
2. a începe sau a ajunge fie.
 

devenire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deveni)

1. acțiunea de a deveni; schimbare, transformare progresivă a lucrurilor.
2. în ~ = în curs de transformare.
 

devenit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. deveni)

1. care a ajuns într-o anumită situație, stare.
 

redeveni

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. redevenir)

1. a deveni, a se face din nou așa cum era înainte.
 

accelera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accélérer, lat. accelerare)

1. tr. a imprima o accelerație, a iuți, a grăbi din ce în ce mai mult.
2. refl. a deveni mai rapid.
 

achizitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acquisitif)

1. referitor la achiziție; care permite o achiziție.
2. (vorbind de o prescripție) care permite de a deveni proprietar.
 

acutiza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (it. acutizzare)

1. a deveni acut; a se ascuți.
 

adera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adhérer)

1. a se ralia la părerea cuiva.
2. a deveni adeptul unui partid, al unei mișcări etc.
3. (despre state) a se alătura unui tratat.
4. a fi, a se ține lipit, strâns.
 

aliena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aliéner, lat. alienare)

1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societății, a se simți izolat.
3. a înnebuni.
 

anacroniza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (engl. anachronize)

1. a face, a deveni anacronic.
2. a da un caracter anacronic la.