Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. devia)
1. acțiunea de a devia; deviație.
2. îndepărtare de la linia politică a unui partid; (rar) deviaționism.
3. abaterea acului busolei de la linia meridianului magnetic.
4. (fig.) abatere din calea apucată sau de la linia justă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnormité, germ. Abnormität)
1. caracterul a ceea ce este abnorm.
2. depărtare sau deviere de la o regulă sau un standard fixat; anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. by-pass)
1. conductă care dublează o altă conductă principală.
2. deviere rutieră în caz de înfundare a unui drum.
3. (med.) operaţie, în caz de obliterare a unei artere, pentru restabilirea circulaţiei sangvine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (clin- + artroză)
1. deviere laterală a axului unui membru la nivelul unei articulaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clinodactylie)
1. malformaţie în devierea laterală a degetelor mâinii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déflecteur)
1. adj. care serveşte la producerea deflexiunii.
2. s. n. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcţia iniţială de curgere.
3. dispozitiv din instalaţiile de ventilaţie servind la evacuarea aerului viciat din încăperi.
4. instrument pentru compensarea compasului magnetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déflexion)
1. stare a unui membru sau a unei părţi a corpului opusă flexiunii.
2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiaţii din direcţia iniţială.