OK
X
devoțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dévotion, lat. devotio)
1.
cucernicie,
pietate,
evlavie,
zel
în
practica
religioasă.
2.
atașament
față
de
cineva,
fidelitate.
novenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. novena)
1.
acte
de
devoțiune
pe
care
le
împlinește
creștinul
catolic
timp
de
nouă
zile
la
rând.
pietate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. piété, lat. pietas)
1.
evlavie,
smerenie;
devoțiune.
2.
sentiment
de
respect
profund
față
de
cineva
sau
ceva.
devoțional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (devoți[une] + -onal, cf. fr. dévotionnel)
1.
referitor
la
devoțiune.
2.
care
ține
de
practicarea
unui
act
sacru.
3.
(loc.
subst.)
muzică
~ă
=
muzică
religioasă
de
sprijin
pentru
un
cult.
devoție
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (fr. dévotion)
1.
atașament
față
de
religie,
față
de
practicile
religioase;
devotament
și
zel
manifestate
în
cinstirea
lui
Dumnezeu
sau
a
sfinților.
2.
(prin
ext.)
adulare,
sentiment
exagerat
de
admirație,
de
respect,
de
venerație,
de
adorație
față
de
o
persoană
sau
un
lucru.
3.
(sin.)
devoțiune.