OK
X
devota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. devotare, după fr. dévouer)
1.
refl.
a
servi
pe
cineva
cu
devotament;
a
se
consacra,
a
se
pune
în
slujba...,
a
se
dedica.
devotament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. dévouement)
1.
atașament
sincer
față
de
o
persoană
sau
față
de
o
cauză
și
hotărârea
de
a
o
servi
în
orice
împrejurare
și
fără
rezerve,
până
la
sacrificiu;
abnegație.
2.
(antichitate)
actul
de
a
se
sacrifica
furiei
divine
pentru
a
alunga
pericolul
care
se
abate
asupra
tuturor.
3.
(var.
înv.)
devoiement,
devuement.
devotare
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (devota)
1.
atitudine
de
atașament
sincer
față
de
cineva
sau
ceva,
care
merge
până
la
sacrificiu;
devotament.
devotat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (devota)
1.
plin
de
devotament,
credincios
unei
cauze,
unei
persoane;
devot
(2).
abnegație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)
1.
devotament
dus
până
la
sacrificiu;
abnegare.
2.
devotament
până
la
jertfire
de
sine
față
de
o
cauză
sau
de
o
persoană.
3.
sacrificiu
voluntar;
renunțare
voluntară
la
ceva
scump;
abandonare,
renunțare.
atașat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ataşa)
1.
adj.
alăturat,
alipit.
2.
apropiat,
devotat.
3.
s.
m.
cel
mai
mic
în
rang
între
membrii
reprezentanței
diplomatice
a
unui
stat.
bigoterie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bigoterie)
1.
caracter
și
atitudine
de
bigot;
devotament
excesiv
(care
nu
se
abate
de
la
religie
și
riturile
ei),
limitat
și
ipocrit;
bigotism.
civism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. civisme)
1.
atitudine
politică
și
etică
de
bun
cetățean;
devotament
patriotic.
consacra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. consacrer, lat. consecrare)
1.
tr.
a
da
în
întregime,
a
închina,
a
destina.
2.
a
da
un
caracter
sacru.
3.
(despre
preoți)
a
hirotonisi.
4.
a
stabili,
a
consfinți;
a
legitima.
5.
tr.,
refl.
a
(se)
dedica,
a
(se)
devota.
devot, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dévot, lat. devotus)
1.
pios,
religios;
bigot.
2.
devotat.