Dictionar

Rezultate principale (Dezacord,):

Dezacord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désaccord)

1. lipsă de acord, de armonie; neînţelegere, diferend, disensiune.

2. (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare.


Rezultate secundare (Dezacord,):

Dezacorda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désaccorder)

1. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde.


Acatafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)

1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.

2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.


Conflict

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conflictus, fr. conflit)

1. neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.

2. ~ armat = război.

3. (fil.) treaptă acută în evoluţia contradicţiilor antagoniste.

4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfăşurarea acţiunii.


Consens

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. consensus)

1. acordul tacit, sau fără opoziție categorică, pe un anumit subiect; acord între persoane, înţelegere deplină, identitate de opinii.

2. (fiziologie) interdependența mai multor organe în îndeplinirea funcțiilor vitale.

3. (antonime) dezacord, disensiune.


Contradicţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contradiction, lat. contradictio)

1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea şi lupta acestora.

2. (log.) raport de ~ = raport între două noţiuni (sau judecăţi), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conţinutul noţiunii (sau judecăţii) care neagă rămânând nedeterminat; în ~ (cu) = în opoziţie, în dezacord (cu). 2. nepotrivire între idei sau fapte.


Contrazice

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. contredire, lat. contradicere)

1. tr. a susţine contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.

2. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminţi.

3. refl. a fi în dezacord cu sine însuşi.

4. (despre susţinătorii unor afirmaţii etc.) a fi în contrazicere unii cu alţii, a avea păreri deosebite.

5. (despre idei, afirmaţii, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele.


Diferend

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. différend)

1. deosebire de păreri, neînţelegere, dezacord; dispută.