Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désastre)
1. nenorocire de mari proporţii, catastrofă, calamitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désastreux)
1. care constituie un dezastru; catastrofal, groaznic.
2. (var.) dezastros.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calamité, lat. calamitas)
1. dezastru, catastrofă care loveşte o colectivitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataclysme, gr. kataklysmos)
1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influenţa unor fenomene interne şi de scurtă durată (cutremure, erupţii vulcanice etc.).
2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială; calamitate, dezastru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. katastrophal)
1. care dă naştere unei catastrofe; dezastruos, groaznic; catastrofic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)
1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice greceşti; deznodământ.
2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catastrophique)
1. care provoacă sau poate provoca un dezastru, o catastrofă; catastrofal.
2. care are efecte comparabile cu cele ale unei catastrofe; catastrofal.
3. (fig.) care are efecte foarte grave; foarte dezagreabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. débâcle)
1. rupere şi pornire a gheţii prinse între malurile unui curs de apă; zăpor.
2. (fig.) prăbuşire, dezastru.