Dictionar

discordie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. discordia)

1. dezbinare, neînţelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă.
 

fracţional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fractionnel)

1. care tinde la dezbinare, la fracţio-narea (unui partid).
 

schismă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma)

1. separare formală a unui grup de credincioşi de o comunitate religioasă.
2. dezbinare, neînţelegere, ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune.
 

sciziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scission, lat. scissio)

1. separaţie, despărţire, dezbinare intervenită într-un grup, într-o organizaţie care anterior era bine închegată.
 
 

nenărăvie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (ne- + nărăvie)

1. lipsa nărăviei; vrajbă, dezbinare.