Dictionar

Rezultate principale (Dezgust,):

Dezgust

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dégoût)

1. repulsie faţă de unele alimente etc.; scârbă, silă.


Dezgust

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT fastidium; nausea

2. FR dégoût; nausée

3. EN disgust; nausea

4. DE Ekel

5. RU отврaщение

6. HU undor


Rezultate secundare (Dezgust,):

Dezgusta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dégoûter)

1. tr., refl. a-şi pierde, a face să-şi piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi.


Dezgustare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. dégoûtation)

1. senzație puternică de dezgust, repulsie; ceea ce inspiră acest sentiment.

2. ceea ce este dezgustător.

3. lucru dezgustător din punct de vedere moral.


Dezgustat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezgusta)

1. cuprins de dezgust (pentru cineva sau ceva); îngrețoșat, scârbit.


Dezgustător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezgusta + -tor)

1. care trezeşte dezgust; respingător.


Dezgustător; fetid

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT taeter; teter

2. FR dégoûtant

3. EN disgusting

4. DE ekelhaft; stinkend

5. RU противный; отвaрительный , ,

6. HU undorító, visszataszító; büdös


Abject, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.

2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.

3. (antonime) respectabil, stimabil.


Abominabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abominable, lat. abominabilis)

1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.


Abominaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.

2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.

3. (rar) cultul idolilor, păgânism.


Apositie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. apositia)

1. senzaţie de dezgust puternic faţă de hrană.


Blaza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. blaser)

1. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoţii, indiferent.


Dezalcooliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + alcooliza)

1. a crea unui alcoolic cronic dezgust faţă de băutură.