Rezultate principale (Dezinfecta;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désinfecter)
1. a distruge germenii patogeni din afara organismului, în scopul împiedicării contaminării.
Rezultate secundare (Dezinfecta;):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT antisepticum
2. FR désinfectant
3. EN disinfectant; antiseptic
5. RU средство для дезинфекций
6. HU fertőtlenítő
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désinfectant)
1. (substanţă) care serveşte la dezinfectare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezinfecta)
1. acțiunea de a dezinfecta și rezultatul ei; dezinfecție, dezinfectat.
2. operația de distrugere a germenilor și bacteriilor cu ajutorul unui dezinfectant.
3. împrospătare a aerului dintr-o încăpere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezinfecta)
1. care a fost supus unei dezinfectări; sterilizat.
2. (despre aerul dintr-o încăpere) împrospătat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomiseur)
1. aparat pentru pulverizarea fină a unui lichid, la dezinfectare, vopsit etc.; atomizator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlore)
1. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înţepător, sufocant, toxic, decolorant şi dezinfectant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloramine)
1. substanţă netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant şi dezodorizant.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. chlorate)
1. (chimie) denumire generică pentru sărurile rezultate din combinarea acidului cloric cu o bază oarecare; sare a acidului cloric.
2. (chimie) ~ de potasiu = compus chimic cu formula KClO3, substanță albă și cristalină în stare pură, utilizat ca agent oxidant, dezinfectant etc.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (clor)
1. a dezinfecta apa prin tratarea ei cu clor; a cloriza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créoline)
1. lichid uleios brun din distilarea gudroanelor de huilă, cu miros puternic şi persistent, dezinfectant.