Dictionar

dezinfectat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezinfecta)

1. care a fost supus unei dezinfectări; sterilizat.
2. (despre aerul dintr-o încăpere) împrospătat.
3. (antonim) infectat.
 

dezinfecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désinfection)

1. acțiunea de a dezinfecta și rezultatul ei; dezinfectare, dezinfectat.
2. operație de igienă care are ca scop eliminarea agenților infecțioși și a germenilor patogeni dintr-un anumit loc; (prin metonimie) serviciul de igienă responsabil de această operațiune.
3. (fig.) lupta împotriva (și distrugerea) corupției morale.
4. (var.) (înv.) dezinfecțiune.
5. (antonim) infecție.
 

steril, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. stérile, lat. sterilis)

1. adj. neroditor, neproductiv, sterp.
2. care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe.
3. (fig.) care nu duce la nimic, fără folos.
4. care a fost sterilizat, dezinfectat.
5. s. n. partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier.
 

dezinfectare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dezinfecta)

1. acțiunea de a dezinfecta și rezultatul ei; dezinfecție, dezinfectat.
2. operația de distrugere a germenilor și bacteriilor cu ajutorul unui dezinfectant.
3. împrospătare a aerului dintr-o încăpere.
4. (antonim) infectare.
 

dezinficiat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (dezinficia)

1. care a fost supus unei dezinfectări; dezinfectat.
2. (antonim) infectat.