Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhortation, lat. exhortatio)
1. discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente, dezlănţuirea unor acţiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ouragan)
1. ciclon tropical; (p. ext.) vânt puternic, cu acţiuni distrugătoare, însoţit adesea de ploi torenţiale.
2. (fig.) dezlănţuire impetuoasă de pasiuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izbucni)
1. acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire, (înv.) izbucneală.
2. erupție neașteptată a unui vulcan.
3. explozie neașteptată a unei arme de foc.
4. manifestare zgomotoasă sau violentă a unui om.
5. (fig.) naștere bruscă a unei pasiuni sau revolte.
8. (var.) zbucnire, (înv.) izbâcnire.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (izbucni + -eală)
1. acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire, izbucnire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. stârni)
1. acțiunea de a (se) stârni și rezultatul ei; dezlănțuire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. spuma, spumă)
1. acțiunea de a (se) spuma și rezultatul ei.
2. acoperire cu spumă; producere de spumă; umplere de spumă a unui lichid.
3. proprietate a unor substanțe de a produce spumă.
4. salivare abundentă (de boală, de furie etc.) în formă de spumă.
5. (figurat) înfuriere peste măsură, dezlănțuire.