Rezultate secundare (Deznădăjduit,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (deznădăjdui + -tor)
1. care inspiră, provoacă deznădejde.
2. (var.) (înv.) desnădejduitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. clamoroso)
1. strigător, chemător, deznădăjduit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (despera)
1. faptul de a despera; deznădejde; desperaţie.
2. cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (despera)
1. ajuns la desperare; deznădăjduit.
2. (despre manifestări ale oamenilor) care denotă desperare.
3. care provoacă desperare; periculos, grav.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. désespéré)
1. care și-a pierdut orice speranță; ajuns la disperare; deznădăjduit.
2. care provoacă disperare; care exprimă, care dovedesc disperare.
4. (antonime) confient, încrezător, optimist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dispera + -ant)
1. care provoacă disperare; care duce la desperare; dezesperant, deznădăjduitor.
2. (var.) desperant.