Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déshonorer)
1. tr., refl. a-şi pierde, a face pe cineva să-şi piardă onoarea; a (se) necinsti.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déshonorant)
1. care dezonorează; necinstit, ruşinos.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégrader, it. degradare)
3. a destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă).
4. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava.
5. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disqualifier)
1. tr. a declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora.
2. a exclude dintr-o competiţie (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, abateri, încălcarea anumitor reguli etc.
3. refl. a-şi pierde calificarea profesională.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infamant, it. infamante)
1. care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonoarea; degradant, dezonorant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. indigne)
1. care nu este demn; nevrednic.
2. dezonorant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. pappataci)
1. febră ~ = boală infecţioasă şi contagioasă produsă de un virus, manifestată prin febră, dureri de cap şi oboseală.
2. (fig.) persoană care tolerează lucruri dezonorante sau insultătoare pentru propriul său interes; om laş, comod.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prostituer, lat. prostituere)
1. refl. a trăi în desfrâu; a practica prostituţia.
2. tr. a sili să practice prostituţia.
3. tr., refl. (fig.) a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) necinsti, a (se) pângări.