Rezultate secundare (Dezonorant,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déshonorant)
1. care dezonorează; necinstit, ruşinos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infamant, it. infamante)
1. care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonoarea; degradant, dezonorant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. indigne)
1. care nu este demn; nevrednic.
2. dezonorant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. pappataci)
1. febră ~ = boală infecţioasă şi contagioasă produsă de un virus, manifestată prin febră, dureri de cap şi oboseală.
2. (fig.) persoană care tolerează lucruri dezonorante sau insultătoare pentru propriul său interes; om laş, comod.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stigmate, lat. stigma)
1. urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice.
2. urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii, delincvenții etc.
3. (fig.) urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge.
4. (bot.) partea terminală a stilului, pe care se depune polenul; stigmă.
5. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., pe părțile laterale ale corpului; stigmă.
Parte de vorbire: adj. (desuet)
Origine: (onora + -tor)
2. (antonime) dezonorant, (înv.) dezonorator.