Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. eliberare)
1. tr. a pune în libertate; a dezrobi; a libera.
2. (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș.
3. a scoate din funcție; a desărcina.
4. a emite (un act, o marfă etc.).
5. a evacua, a degaja (o cameră, un teren).
6. refl. a se libera din armată.
7. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. manumissus)
1. (om) eliberat din sclavie, dezrobit.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. salvateur, lat. salvator)
1. I. care salvează, sau poate salva.
2. care mântuiește, care este în stare să asigure, să procure mântuirea.
3. II. persoană care salvează sau poate salva.
4. (prin special.) persoană care dezrobește sau poate dezrobi.
5. cel care mântuiește, care asigură mântuirea; mântuitor.