Rezultate secundare (Dezvăţare,):
Parte de vorbire: s.n. Origine: (dezvăța)
1. faptul de a (se) dezvăța; dezvățare.
2. pierdere a unei deprinderi; debarasare de o obișnuință; dezobișnuire.
3. (var.) (înv.) desvăț.
4. (antonim) învăț.