Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diaphane)
1. foarte puţin dens, lăsând lumina să străbată, fără a permite să se distingă clar formele şi contururile; transparent, foarte subţire.
2. (despre oameni) palid, străveziu; fin.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. diaphan/o/-, cf. gr. diaphanes)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Diaphanie)
1. procedeu de tipărire cu cerneluri transparente, pe celofan, celuloid et cetera; produsul obținut prin acest procedeu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. diaphanéite)
1. proprietatea, însușirea a ceea ce este diafan; transparență.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. diaphaniser)
1. tr., refl. a face, a deveni diafan.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. diaphanes „transparent, diafan”)
1. „transparent, vizibil, transparență, vizibilitate”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérien)
1. aflat în aer sau care conţine aer.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. diaphan/o/-, cf. gr. diaphanes)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. diaphanéite)
1. proprietatea, însușirea a ceea ce este diafan; transparență.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. diaphaniser)
1. tr., refl. a face, a deveni diafan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diaphanoscope)
1. aparat folosit în diafanoscopie.
2. aparat pentru identificarea seminţelor seci, pe baza transparenţei lor (1).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diascopie)
1. (med.) procedeu de iluminare a anumitor părți interne ale corpului, permițându-le să fie examinate prin transparență; examinare cu ajutorul unui diafanoscop; diafanoscopie.
2. proiectare cu ajutorul diascopului.