Dictionar

diascop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diascope)

1. aparat pentru proiecția diapozitivelor.
 

diascopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diascopie)

1. (med.) procedeu de iluminare a anumitor părți interne ale corpului, permițându-le să fie examinate prin transparență; examinare cu ajutorul unui diafanoscop; diafanoscopie.
2. proiectare cu ajutorul diascopului.
 

endodiascop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endodiascope)

1. tub de raze röntgen pentru efectuarea de radiografii interne, prin introducerea sa într-o cavitate a corpului.
 

epidiascop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épidiascope)

1. aparat pentru proiectare, ca diascop și ca episcop (1).
 

diafanoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diaphanoscopie)

1. (med.) examen al cavităților interne ale corpului prin transparență sub acțiunea unei surse luminoase; diascopie.
 

diascopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diascopie)

1. (med.) procedeu de iluminare a anumitor părți interne ale corpului, permițându-le să fie examinate prin transparență; examinare cu ajutorul unui diafanoscop; diafanoscopie.
2. proiectare cu ajutorul diascopului.
 

endodiascopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endodiascopie)

1. examinare a cavităților corpului cu endodiascopul.
 

epidiascop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épidiascope)

1. aparat pentru proiectare, ca diascop și ca episcop (1).