Dictionar

Rezultate secundare (Dibaci,):

Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Abilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.

2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.

3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.

4. (antonim) inabilitate.


Agil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agile, lat. agilis)

1. sprinten, vioi; mobil, activ.

2. îndemânatic, dibaci, priceput.


Artefice

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. artefice)

1. (rar) meşter; meşteşugar, muncitor.

2. artist.

3. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit.


Diplomat 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diplomate)

1. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relaţiile cu statele străine.

2. adj. care ştie profite de anumite situaţii pentru a-şi realiza scopul.

3. (fam.; peior.) abil, dibaci, şiret, viclean.

4. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomaţi.

5. s. n. prăjitură alcătuită din puding şi garnisită cu frişcă şi fructe.


Diplomaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplomatie)

1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).

2. carieră, funcţie de diplomat.

3. totalitatea diplomaţilor.

4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).