dictatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dictatorial)

1. care se referă la dictatură; care este specific dictaturii; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
2. care ține de dictator; care este specific dictatorului; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
3. care este impus cu forța; autoritar.
4. (figurat) care nu admite nicio replică.
5. (antonime) democratic, liberal.

antidictatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + dictatorial)

1. care se opune dictaturii (regim politic care reprimă drepturile și libertățile).
2. (antonim) dictatorial.

cezarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. césarisme)

1. sistem de guvernare dictatorială militară asemănător celui instituit de Caesar în vechea Romă.

despotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. despotique)

1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic.
2. abuziv, arbitrar.

fascist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. fascista, fr. fasciste)

1. I. referitor la regimul politic instituit în Italia între 1922 și 1945 de către Mussolini, bazat pe dictatura unui singur partid și pe naționalism.
2. referitor la fascism, care aparține fascismului.
3. care folosește metodele fascismului; care își revendică ideologia din fascism.
4. II. partizan al fascismului și, prin extensiune, al unui regim dictatorial.
5. (prin ext.) calificativ polemic dat oricărei persoane, sau teoriilor lor, de adversarii lor pentru a-i demoniza, a-i discredita.

hitlerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hitlérisme)

1. doctrină de factură imperialistă, rasistă și dictatorială, elaborată de Hitler; nazism, național-socialism.

hitlerist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (după fr. hitlérien)

1. I. care se referă la Adolf Hitler, regimul sau doctrina lui.
2. relevant pentru acest regim politic.
3. (despre un regim) dictatorial.
4. II. adept, partizan al hitlerismului.
5. (antonim) antihitlerist.