Dictionar

arundiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. arundiform)

1. cu aspect de trestie.
 

caudiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caudiforme)

1. în formă de coadă.
 

cuspidiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cuspidiforme)

1. în formă de vârf rigid și ascuțit.
 

diform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. difforme, lat. difformis)

1. care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform.
2. fără formă precisă.
 

diformitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. difformité, lat. difformitas)

1. abatere de la aspectul și proporțiile normale; viciu de conformație; defect. (p. ext.) urâțenie.
 

pediform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pédiforme)

1. în formă de picior.
 

amelie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amélie)

1. (med.) diformitate congenitală constând în absența celor patru membre.
 

anchilodactilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ankylodactylia)

1. diformitate prin sudura patologică a degetelor.
 

angulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (amer. angulation)

1. însușirea de a fi angulos, cu unul sau mai multe unghiuri.
2. (ortopedie) termen folosit pentru a descrie prezența diformității angulare la un os fracturat.
3. măsurarea precisă a unghiurilor.
 

brahirahie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brachyrachie)

1. diformitate prin coloană vertebrală anormal de scurtă.
 

cordat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cordé, lat. cordatus)

1. în formă de inimă; cordiform.
 

criptopodie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptopodie)

1. diformitate congenitală în care piciorul, rudimentar, este ascuns în celelalte organe dezvoltate normal.
2. diformitate în umflarea considerabilă a feței dorsale a piciorului.