difuz, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diffus, lat. diffusus)

1. răspândit în mai multe părți, împrăștiat.
2. lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă.
3. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului.

difuz; împrăștiat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT diffusus
2. FR diffuse
3. EN diffuse; widely spreading
4. DE unregelmäßig ausgebreitet; weitschweifig; zerstreut
5. RU дифузный; рaскидистый; рaссеянный
6. HU diffúz, szétszórt, szétomló, szétálló

difuza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diffuser)

1. tr. a răspândi, a propaga în diferite direcții, mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică.
2. a pune în vânzare (o publicație).
3. intr. (cu privire la molecule, particule) a se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp).

difuzabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (difuza + -bil, cf. fr. diffusable)

1. care poate fi difuzat (la radio, pe internet, în cadrul unei organizații et cetera).
2. (despre substanțe) care difuzează în masa altei substanțe; (înv.) difuzibil.

difuzant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diffusant)

1. (despre un mediu) care reflectă sau refractă difuz fasciculele de lumină.

difuzibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diffusible)

1. (despre corpuri) care poate (ușor) difuza.

actinoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoscopie)

1. (med.) examen optic al unui organ sau țesut prin transparență sau difuziune.

adenolipomatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénolipomatose)

1. tulburare de nutriție prin tumefacții hipomatoase difuze la nivelul gâtului, subsuorilor, abdomenului și regiunii inghinale.

anemostat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémostat)

1. aparat pentru difuzarea aerului cald în încăperi.

audiovideo

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (audio- + -video)

1. de radiodifuziune și televiziune.
2. (var.) audio-video.

baroforeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baroforeuse)

1. difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației.

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.