Rezultate principale (Dilua):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. diluer)
1. a reduce concentraţia unei soluţii.
Rezultate secundare (Dilua):
Parte de vorbire: I. s.m., II. adj.
Origine: (fr. diluant)
1. I. substanță care are proprietatea de a dilua.
2. lichid adăugat la vopsea sau lac pentru a ușura aplicarea.
4. (fig.) care atenuează esențialul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dilua)
1. adj. (despre soluţii) puţin concentrat.
2. (fig.; despre stil) dezlânat, prolix.
3. s. n. soluţie căreia i s-a micşorat concentraţia prin adăugare de solvent.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. affresco)
1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albumineux)
1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbotine)
1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele şi toartele pe obiectele de ceramică.
2. decoraţie cu o asemenea pastă pe porţelan sau pe faianţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bolus)
1. argilă fină, follosită ca diluant solid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cobbler)
1. băutură răcoritoare pe bază de vin şi alte băuturi alcoolice diluate, cu gheaţă şi ornamente de fructe.
Parte de vorbire: I. s.m., II. adj.
Origine: (fr. diluant)
1. I. substanță care are proprietatea de a dilua.
2. lichid adăugat la vopsea sau lac pentru a ușura aplicarea.
4. (fig.) care atenuează esențialul.