Parte de vorbire: s.m.
Origine: (dinte + -ișor)
1. diminutiv al lui dinte; dinte (mic).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrodonte)
1. (despre reptile) cu dinţii sudaţi pe marginea superioară a maxilarelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adamantin, lat. adamantinus)
1. diamantin.
2. (despre elemente histologice) care produce emailul dinţilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)
1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnathes)
1. subîncrengătură de cordate primitive, acvatice, fără fălci şi dinţi osoşi; agnatostomi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. allotriodontia)
1. implantare anormală a dinţilor.