Dictionar

Rezultate secundare (Dinamic,):

Diadinamic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diadynamique)

1. curent ~ = curent electric utilizat în terapeutică pentru calmarea durerilor.


Dinamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dynamique)

1. adj. referitor la mişcare, la forţă.

2. plin de mişcare, de forţă; activ.

3. (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător.

4. s. f. parte a mecanicii care studiază mişcarea corpurilor şi forţele care acţionează asupra lor.

5. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acţiunea anumitor factori; mişcare, schimbare.

6. ~a populaţiei = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populaţie.

7. totalitatea noţiunilor legate de intensitatea sonorităţii muzicale.

8. disciplină care studiază aceste noţiuni.

9. (tehn.) raport între valorile maxime şi cele minime ale unui semnal.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Acţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.


Aerodinam

Parte de vorbire: s.
Origine: (aerodinamic)

1. tren automotor cu formă aerodinamică.


Aerodinamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.

2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.

3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.


Aerodinamician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.

2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.


Aeroelasticitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroélasticité)

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acţiunea forţelor aerodinamice.